Testamentul Contemporan

La serviciu

Karamandu este un tânăr vlăstar care s-a mutat recent în São Paolo. Venit din interiorul Bahiei, mai exact din Porto Seguro, nu n-ar fi crezut niciodată că viața în marea capitală a țării este așa dinamică. A închiriat un apartament la vreo optzeci de kilometri de locul de muncă. În drumul său serviciu-casă obișnuia să prindă patru cozi și pierdea patru ore pe zi cu drumul dus-întors. Când ajungea la muncă într-o fabrică metalurgică, abia mai avea timp să discute cu colegii săi pentru că avea foarte mult de muncă. Această rutină se repeta și în orele libere și în weekenduri, atunci când pleca de acasă cu soția. În capitală și în împrejurimi, viața se scurgea mecanic, ceea ce distanța oamenii de viața lor interioară.

Motivul pentru care s-a mutat în sud-estul țării a fost criza internă a pieței locurilor de muncă. Faptul că nu avea multe studii a contribuit la asta. Singura scăpare a fost să călătorească (la rugămintea unuia dintre verișorii săi care facilitase slujba) în São Paolo.

Contând pe experiența sa de muncă atunci când a început serviciul, completând apoi zece ani, adaptarea la noul loc de muncă a venit natural. Secretul pentru munca lui, ca și pentru orice altă profesie, este să fii atent la noile trenduri, să știi cum să tratezi oamenii care sunt mai jos și mai sus decât tine, să fii punctual, flexibil, responsabil, amabil și politicos, să nu te plângi de orele peste program (atunci când se cer), să lucrezi în echipă și să ai ambiție și idei noi. Omul este demn doar când muncește și încearcă să facă din această lume un loc care se poate doar dezvolta.

Viața este grea oriunde în lume, dar având același spirit de luptător ca al lui Karamandu, se întâmplă și lucruri bune. Ceea ce nu ai voie să faci este să te temi să riști sau măcar să încerci. Chiar și acum când locuiește în metropolă, nu ar putea uita niciodată bucățica de pământ pe care o are în Bahia sau familia lui care a rămas acolo. Rădăcinile lui îi oferă mândrie.

Înăuntrul lui, cere ca totul să fie bine, ca el să aibă proprii copii, să îmbătrânească în capitală, dar proiectul său pentru pensionare este să aibă o viață liniștită, să-ți lase copiii în oraș și să se întoarcă în nord-est, să se odihnească și să se bucure mai mult de viață. Ei bine, cu toții sperăm la succes și fericire în proiectele noastre.

Sfaturi pentru relația cu șeful. Tratează-ți șeful cu respect întotdeauna, cu atenție, și ascultă sfaturile lui. Avându-l pe acesta drept aliat este cheia viitorului tău în companie. Atunci când te ceartă, încearcă să te controlezi și să nu vrei să fii tu stăpânul. Dacă nu suporți critica, poate ar fi mai bine să-ți regândești planurile în caz că vrei să te angajezi.

Nu rata niciodată ședințele sau proiectele pe care le faci cu ceilalți decât dacă ai o scuză foarte bună. Amintește-ți că munca ta este o sursă de venit, poate chiar pentru tot restul vieții tale.

Nu te baza foarte mult pe colegi, pentru că vei fi dezamăgit. Nu oferi prietenia ta nimănui. Învață să distingi lucrurile. Ai prieteni în timpul liber, dar la muncă ai doar colegi.

Ai grijă cu negustorii, pentru că nu se vor gândi de două ori până să te dea pe mâna șefului dintr-un oarecare motiv. Aceste persoane vor doar să câștige puncte în plus de la superiori pe seama ta și nu merită niciun fel de atenție. Ignoră-i și stai departe de ei.

Învață să-ți cunoști rolul în companie. Angajatul trebuie să se ridice la standardele salariului dedicându-se integral funcției în timpul orelor sale de muncă. Nu căuta să intri pe internet, pe rețelele de socializare, pe telefon, să primești vizite de la rude, pentru că acestea te distrag și poți risca să fii concediat.

Atunci când vine binemeritata vacanță, uită complet de obligațiile tale. Călătorește, citește mult, ieși cu prietenii, acordă mai multă atenție copiilor și soției tale, mergi la un film, la teatru, la un meci de fotbal sau orice alt sport, pentru că asta te va relaxa în mod corespunzător. Când te vei întoarce, vei fi ca nou.

Întotdeauna să ai o rețea mare de contacte. În cazul șomajului, ai la cine să apelezi.

Apropie-te de familia ta și încearcă să ai o relație bună cu ei, pentru că ei te vor ajuta în momentele grele.

“Nu da vrabia vopsită pe cioara de pa gard.” Acest proverb înțelept ne ghidează să stăm mereu pe lângă oameni de valoare. Apreciază brațele întinse care te primesc mereu.

Nu te duce niciodată la muncă băut sau drogat. De asemenea, nu folosi deloc aceste lucruri în timpul serviciului. Ai încredere că un stil de viață sănătos este cel mai bun pentru tine.

Oricând este posibil, participă la evenimente cu colegii. Este o modalitate de a consolida relațiile cunoscându-vă mai bine.

În final, muncește în așa fel încât să simți că este o activitate plăcută care te face să crești și pe plan profesional, și pe plan personal. Urcă pe treptele ierarhice pas cu pas. Omule muncitor, ai tot respectul meu. Noi facem din această țară una a prezentului și a viitorului.

Alte subiecte

1) Iubirea. Tot ceea ce există sau intră în existență vine din iubirea infinită a lui Yahweh. El a ajustat structurile universului în așa fel încât toate ființele din el să fie o reflexie a Lui, unite întru ființă prin acest sentiment. Iubire este negreșit cea mai puternică forță, care există pentru a crea lumi noi, pentru a mângâia sufletul și pentru a face minuni. Un bun exemplu este reprezentat de toate forțele binelui trimise în universul în continuă dezvoltare pentru a transforma relațiile din interiorul lui. În cazul Pământului, avem figura lui Iisus, păstorul cel bun care dă totul pentru adepții lui, și figurile mamelor, oglindă a Mariei din Nazaret, care arată o iubire nemăsurată față de copiii lor. Aceasta este iubirea spirituală.

Iubirea carnală se petrece între un bărbat și o femeie, spre exemplu. Iubirea este încă intactă (spirituală și carnală), iar cei care o experimentează sunt deja într-o sferă spirituală înaltă. Ei se numesc fiii lui Yahweh. Mai există și pasiunea sau parteneriatul, ceea ce produce iarăși acest sentiment puternic. Indiferent de tip, iubirea este foarte frumoasă, iar cei care o trăiesc sunt fericiți. Oamenii seci de iubire nu poartă roade, iar destinul lor nu este bun. Curând va veni iubirea fără rezerve.

.1) Totul se iartă celor care iubesc mult. “În vremea aceea, unul dintre farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le șteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Dar văzând aceasta, fariseul care-L chemase a zis întru sine: Omul Acesta, dacă ar fi proroc, ar ști cine şi ce fel de femeie este aceasta care se atinge de El, ar ști că este păcătoasă. Atunci Iisus, răspunzând, a zis către el: Simone, am să-ți spun ceva. Învățătorule, spune, a zis el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci; dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci spune-Mi: care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: gândesc că acela căruia i-a fost iertat mai mult. Iar Iisus i-a răspuns: drept ai judecat. Apoi, întorcându-se către femeie, i-a zis lui Simon: vezi pe femeia aceasta? Am intrat la tine în casă: apă de spălat pe picioare tu nu Mi-ai dat, ea însă Mi-a udat picioarele cu lacrimi şi le-a șters cu părul capului ei; sărutare nu Mi-ai dat, ea însă, de când am intrat, n-a contenit să-Mi sărute picioarele; cu untdelemn capul Meu tu nu l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. Pentru aceea îți spun: iertate îi sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cel căruia se iartă puţin puţin iubeşte. Şi a zis către ea: iertate îţi sunt păcatele! Atunci au început cei care şedeau cu Dânsul la masă să se întrebe în gândul lor: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Dar Iisus a zis femeii: credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.” (Luca 7:36-50)

Această pildă reflectă realitatea umană. Toți, mai puțin fiii lui Dumnezeu, păcătuiesc și trebuie să răspundă pentru eșecurile lor în fața Creatorului. Chiar dacă păcatul omenesc este sângeriu, există posibilitatea iertării divine și a milei. Să fie oare posibil? Iisus dă exemplul femeii dedicate, care nu se dă în lături din a-I fi pe plac. Așa va fi și judecata. Cei care se recunosc ca fiind păcătoși în timpul vieții vor fi spălați de păcate. Pentru că multe le sunt iertate celor care iubesc cu adevărat.

.2) Iubirea ca renunțate și suferință. Într-o relație între prieteni, rude, Dumnezeu și umanitate, și între doi parteneri, este foarte ușor să spui că iubești. Mulți nici nu știu puterea spuselor lor. Cel care iubește cu adevărat arată că-i pasă, arată dedicare, oferă companie, ghidează, știe cum să demonstreze ce simte în momentele potrivite, suferă pentru celălalt și renunță chiar și la stima de sine retrăgându-se definitiv pentru binele celuilalt. Renunțarea la celălalt este foarte dureroasă, dar necesară în unele cazuri. Exemplele sunt: renunțarea lui Iisus pe cruce pentru noi toți, renunțarea părinților la fiul rebel, despărțirea din cuplu. Cu aceste ocazii, distanța și timpul ne învață multe și întăresc sentimentul sau îl alungă de tot. Totuși, această sinceritate în sentimente va exista întotdeauna. A iubi pe cineva și a te da cu totul demonstrează cât de mult iubești acea persoană.

.3) Iubirea demonstrată prin fapte. Zicala care spune că Iadul e pavat cu bune intenții este corectă. Acest lucru se aplică și în iubire, care trebuie demonstrată. Sfătuiește, ajută financiar, fii un domn, ia în brațe, păstrează secrete, împarte bunurile tale, cooperează în numele binelui, protejează-i cu ceilalți și oferă-te lor. Iată doar câteva exemple. Trebuie să ne arătăm sentimentele pentru ca acestea să se bazeze pe încredere reciprocă, pe parteneriat și pe loialitate.

.4) Nu renunța la iubire în fața decepției. În această viață, în orice moment, sentimentele noastre sunt puse la încercare. Se întâmplă adesea ca celălalt să nu corespundă așteptărilor pe care noi ne construim în jurul lui, căci iubirea puternică ne face orbi. Din această cauză, defectele celuilalt ne bagă bețe în roate. Apoi vine un moment când nu mai putem continua cu relația, generând astfel o traumă serioasă. Persoana rănită discreditează iubirea și nu mai are încredere în alte persoane. În acest moment, să nu vă gândiți că este sfârșitul. Mai sunt multe alte motive pentru care să trăiți și să căutați fericirea. Mai întâi, nu toată lumea este la fel. Cine știe? Poate că vei găsi pe cineva care nu este perfect, dar cu care poți împărți momente frumoase. Acest lucru este rar în ziua de astăzi, dar nu imposibil. Mai apoi, fericirea trebuie să vină din interior. O persoană cu valori, cu credință, cu o familie bună și cu ocupație poate face acest lucru. Celălalt este doar o extensie a norocului tău. Ceva ce completează, ca să spunem așa. Când luăm decizia interioară de a fi fericit, tot universul este de partea noastră. Întotdeauna adu-ți aminte că orice se va întâmpla, nu renunța la tine.

.5) Iubirea ca pretext pentru a te sustrage regulilor. Majoritatea oamenilor au trecut prin situații în care celălalt folosește iubirea ca argument pentru a face anumite acțiuni. De exemplu, într-o criză de gelozie, el își poate bate sau chiar ucide rivalul, poate să înșele ca să fie acceptat, poate să fure ca să pară bogat, sau poate împiedica libertatea celuilalt, poate să îl persecute până la finalul relației, ca să dețină controlul și pentru ca celălalt să se îndoiască mereu de sine. Sentimentul acesta nu se poate numi iubire. 1 Corinteni 13 ne spune că iubirea nu este invidioasă, nu este mândră, nu este arogantă. Ea nu face nimic care să fie un inconvenient, nu își urmărește interesele proprii, nu se enervează, nu ține ranchiună, ci se bucură de adevăr. Ea susține totul, ea crede totul, ea speră totul. Iubirea nu se va termina niciodată.

.6) Iubirea secretă. Tu te-ai gândit vreodată la câți oameni ai cunoscut în viața ta? Mulți dintre voi nu ați făcut-o. Avem relații sociale în familie, la serviciu, în cartierul nostru, și chiar în orașele învecinate. Numim acest tip de relație constantă și de durată. Alte relații sociale: când ne întâlnim cu oameni pe stradă, când ne împrietenim cu cineva virtual pe internet, pe telefon etc. Numim acest tip de relație virtuală. În ambele cazuri, stârnim în alții numeroase alte sentimente interesante, ca o iubire platonică. Noi știm că suntem în mod continuu apărați de acești îngeri umani care ne ajută. În acest caz, iubirea secretă este sănătoasă și, descoperind-o, putem experimenta un sentiment unic de împlinire. Fericiți cei care iubesc și sunt iubiți, pentru că al lor este Raiul.

.7) Pașii până la iubirea totală. Întâi, ne întâlnim cu o persoană care ne atrage atenția în mod estetic, ceea ce se numește atracție fizică. În acest moment știm foarte puțin despre celălalt în materie de gust și valori. Cei care cred în dragostea la prima vedere sunt romantici și idealiști. Și spun asta din experiența personală, pentru că nu este posibil să iubești pe cineva la prima vedere. După ce ne stârnește interesul, începem să investigăm ținta puțin câte puțin. Cu cine locuiește, unde lucrează, dacă este sau nu căsătorită, ce obiceiuri are, și dacă avem lucruri în comun, putem să începem o conversație dacă simțim că interesul este mutual. Din acest moment vor începe alte întâlniri și alte conversații între cei doi. În această etapă, contactul în cuplu este mai mare și putem afla defectele și calitățile celuilalt. Dacă interesul persistă din ambele părți, relația evoluează o logodnă sau poate între un mariaj de durată. În acel moment, da, când există cel puțin doi sau trei ani de coabitare și când există destule intimitate cu această persoană, putem spune că îi iubim sau nu cu mai multă siguranță. Se întâmplă ca acest sentiment să crească și să se transforme într-o dragoste totală.

.8) Ce implică iubirea. Dragostea este un sentiment puternic și minunat. Vine din adâncurile sufletului nostru și se manifestă în jurul nostru. Iubirea poate fi văzută ca un act de curaj, de credință și de speranță, indiferent unde și când. Se întâmplă pur și simplu. Aceste creaturi binecuvântate care sunt capabile să simtă și să înțeleagă acest sentiment sublim își pun câteva întrebări. Mai întâi, nu te poți aștepta la aceeași intensitate a iubirii de la celălalt, fiindcă fiecare este un univers individual cu percepții diferite față de ale tale. Mai apoi, iubirea este ca o plantă, pentru că trebuie să o cultivi în fiecare zi ca să o fructifici și să nu moară. Cine iubește arată că îi pasă. Distanța poate ajuta în unele momente dificile, când ai ocazia să te gândești la tine și la relația ta. Când îți amintești momentele bune, este pentru că sentimentul este adevărat. Apoi, fii pregătit să ai dificultăți de coabitare și nu te aștepta să fii de acord cu partenerul tău în toate. Iubirea nu este compatibilitate perfectă. Dacă nu ești gelos în mod excesiv, atunci lasă-ți partenerul să aibă libertatea să fie o persoană autonomă. Încearcă să ai încredere și, dacă se întâmplă să fii trădat, este momentul să te gândești din nou la relația ta și dacă tu ești persoana potrivită pentru celălalt. Păstrează o comunicare constantă și un respect permanent. Fără acestea, iubirea se termină. În final, bucură-te de momentul din prezent ca și când nu ar mai exista un altul. Trăiește momentul prezent fără prejudecăți și deschide-te către persoana iubită. Merită.

.9) De câte suntem capabili pentru persoana iubită? Din câte îmi amintesc, am trăit iubirea în mod intense de cel puțin trei ori. O iubire pură adevărată, imaculată. Vreau să le mulțumesc acestor oameni care au trezit în mine sentimentul de iubire. M-am simțit complet, fericit și am simțit că pot părăsi noțiunile de spațiu și timp. Cumva, aceste ființe au știut ce am simțit și au renunțat la contactul fizic. Chiar și așa, iubirea nu s-a micșorat, cel puțin din partea mea. Ce aș face eu pentru ei? Mi-aș da trupul și sufletul ca să îi salvez dacă ar fi în pericol, aș fi briza răcoroasă peste sufletul lor arzător, aș fi scutul lor împotriva vicleniei oamenilor și a perversității, aș fi cel care își întinde brațul ca să-i ajut financiar, sau ca să le ajut familiile și relațiile. Aș împărți cu ei momentele bune și mai puțin bune dacă m-ar lăsa, le-aș peria părul, le-aș tăia unghiile, i-aș săruta și îmbrățișa când mă trezesc, aș dormi aproape de pieptul lor, i-aș înțelege în momentele proaste, le-aș accepta defectele și calitățile, m-aș oferi complet lor în momentele de dragoste. Aceasta este dragostea adevărată, nu ce cred mulți.

.10) Concluzii despre iubire. Așa grăiește Dumnezeu Atotputernicul: bucură-te de fiecare moment din viața ta ca să faci bine împărtășind iubirea, căci nu știi cât mai ai de trăit pe Pământ. De câte ori n-ai vrut să te duci lângă acea persoană specială, să o îmbrățișezi, să o săruți și să-i spui că o iubești? Dacă nu ai făcut-o până acum, acționează. Uită de prejudecăți, de teamă și de riscuri. Nu ai nimic de pierdut dacă încerci, ci din contră, vei câștiga experiență.

Simțul creației este să vă iubiți unul pe altul fără rezerve. Cei care fac asta sunt cu adevărat Copiii mei. Din partea Mea, aveți binecuvântare și protecție tot timpul. Fiți mai umani.

În căutarea demnității și onestității

Suntem ființe raționale, capabile să evolueze la infinit. Chiar dacă realitatea curentă este catastrofală (inversarea valorilor, violența, lipsa siguranței, lipsa respectului în sânul familiei și în societate, în general, cu prejudecăți crescute despre răul care nu are niciun nume), eu și Tatăl meu încă avem încredere în oameni.

Voi aștepta până la sfârșit pentru o reconciliere cu umanitatea pe care eu am creat-o când eram parte din Dumnezeul vremurilor vechi. Încă de la început, cunoșteam deja consecințele creației, dar m-am căit. Numele meu este iubire, milă și bunătate, și vreau să împart fericirea mea cu alte ființe. Liberul arbitru a fost cea mai bună soluție, pentru că îi lăsa pe oameni și pe îngeri să meargă pe propriile lor picioare. Ofer fericire infinită celor care cred. Nu fac asta din dorința de dreptate excesivă sau din rigiditate. O fac din logica plantă-cules.

“Chiar dacă frunzele și copacii se usucă, Eu voi exista întotdeauna, căci Numele Meu e etern.”

Credința și nesiguranța zilei de mâine

Lumea modernă este foarte dinamică. Ceea ce există astăzi ar putea dispărea în viitorul apropiat. Aceste întorsături normale ale vieții au uneori consecințe neașteptate pe plan financiar, al reconcilierii iubirii, al pierderii unei ființe dragi, al bolii, limitelor, premiilor, experiențelor bune și rele, al despărțirilor, trădărilor, declarațiilor și fericirii obținute.

În timpul acestei călătorii scurte, care este viața noastră, cel mai important lucru este să nu ne dăm niciodată bătuți, să persistăm și să avem credință. Ce-i al nostru e pus deoparte și nimic nu ni-l poate lua. Nu vom avea decât ceea ce merităm, nimic mai mult sau mai puțin. Să nu-ți dorești niciodată să fii altă persoană, pentru că fiecare are destinul ei.

Viața mea servește drept exemplu pentru ceea ce am spus mai sus. Provin dintr-o familie săracă și mereu a trebuit să muncesc mai mult în bătăliile mele. Drumul s-a dovedit a fi complicat. Ceea ce m-a ajutat a fost o forță interioară necunoscută care m-a încurajat să continui să încerc, ca să ajung pe drumul succesului. Punctul culminant a fost când am câștigat un concurs național și am rezumat lucrul la opera mea literară, după doi ani.

Nu m-am realizat complet, însă. Dar totul mă conduce către un succes din ce în ce mai mare și mai solid. Trăiește în credință către Domnul, căci cu El imposibilul devine posibil.